Logaritmul este o funcție matematică care servește ca inversul funcției exponențiale. În termeni simpli, un logaritm este definit ca exponentul la care trebuie ridicat un anumit număr (cunoscut ca baza logaritmului) pentru a produce un alt număr.
Logaritmul lui b la baza a (notat ca log a b ) este definit ca puterea la care trebuie ridicată a pentru a obține b
De exemplu, dacă luăm în considerare logaritmii la baza 10, atunci logaritmul de la 100 la baza 10 este 2 deoarece 10² = 100
Principalele tipuri de logaritmi includ logaritmul natural, logaritmul zecimal și logaritmul de bază arbitrar.
Logaritmul natural : Acesta este logaritmul cu baza " e "
( e aproximativ egal cu 2,71828).
Notat ca " ln x ", unde x - este argumentul logaritmului. Este frecvent utilizat în calculele științifice și de inginerie.
Exemplu: ln(e) = 1, deoarece „e” este egal cu sine în primul grad.
Logaritm zecimal : se referă la un logaritm cu baza 10, notat ca „ log x ”
În domenii precum informatică și inginerie, este adesea folosit pentru a simplifica calculele.
Exemplu: log 100 = 2, deoarece 10² = 100.
Logaritmul unei baze arbitrare : În general, logaritmii pot fi calculați pentru orice bază pozitivă „ a ”.
Aceasta este exprimată ca log a x , unde a - este baza și x - este argumentul logaritmului.
Exemplu: log 2 8 = 3, deoarece 2 3 = 8.
Logaritmii găsesc aplicații în diferite domenii, inclusiv:
Știință și Inginerie:
Tehnologie:
Finanţa:
Statistici:
Inginerie:
Economie:
Logaritmii posedă anumite proprietăți care fac operațiile aritmetice mai simple și permit scurtarea expresiilor. Cele mai importante proprietăți includ:
Proprietatea înmulțirii:
Aceasta înseamnă că logaritmul unui produs este echivalent cu suma logaritmilor factorilor individuali.
Proprietatea diviziei:
Aceasta indică faptul că logaritmul unui cot este egal cu diferența dintre logaritmii numărătorului și numitorului.
Proprietatea de exponentiare:
Aceasta afirmă că produsul unui exponent și logaritmul unei baze este egal cu logaritmul bazei ridicat la acel exponent.